Tuesday, 04 March 2008 00:45
La scurt timp după ce a ajuns primar al Costineştiului, Traian Cristea a băgat în faliment prospera societate pe care o preluase pe degeaba de la statul român, pentru a îngropa trecutul său vulnerabil din perioada capitalismului sălbatic. Deşi moştenise un patrimoniu de excepţie de la fosta Asociaţie Economică Intercooperatistă Costineşti, pe care l-a mărit şi mai mult în baza unui credit bancar nerestituit, Cristea a predat societatea în faliment cu conturile goale şi fără bunuri.
Un articol de Adrian CÂRLESCU
Jaful ordinar instrumentat de Cristea l-a îmbogăţit fără măsură pe Ion Mihai, nepotul său, născut ca şi el în comuna Voineşti din judeţul Dâmboviţa. După cinci ani de instrumentare a falimentului, se apropie cu paşi repezi momentul tragerii la răspundere, patrimonială şi penală, a fostului om de afaceri Traian Cristea. Jupânul Costineştiului şi-a aranjat din timp lucrurile, astfel încât alături de el să plătească şi ceilalţi nefericiţi băgaţi de formă în conducerea societăţii, care nu şi-au exercitat niciodată drepturile, deşi acum ar putea să-şi exercite pe deplin obligaţiile... de a plăti cu vârf şi îndesat pentru nelegiurile sale.
Revoluţia l-a prins pe Traian Cristea la conducerea Asociaţiei Economice Intercooperatiste Costineşti, o formă de asociere a fostelor CAP-uri din zonă, constituită prin contribuţiile financiare şi în natură ale acestora, în anul 1974. La doar câteva luni de la intrarea în economia de piaţă, CAP-istul de la Costineşti a încheiat „protocoale de dezasociere" cu cooperativele din Tuzla, 23 August, Moşneni, Costineşti, Agigea şi Techirghiol. Peste noapte, asociaţia a devenit a nimănui, însă cu toate acestea ea nu s-a desfiinţat, iar patrimoniul nu a revenit, în condiţiile legii şi statutului, către CAP-urile fondatoare. La cum mergeau atunci lucrurile, Cristea a hotărât împreună cu adjuncţii săi să restituie către fondatorii asociaţiei doar părţile sociale, la valoarea lor neactualizată din anul 1974, şi să-şi adjudece într-un fel întregul patrimoniu creat pe parcursul celor 25 de ani de activitate de miile de CAP-işti din zonă. Astfel, în data de 29 mai 1991, Cristea fondează, împreună cu alţi 36 de foşti salariaţi ai Asociaţiei Economice Intercooperatiste Costineşti societatea Inturcom SA, care preia fără bază legală, prin furt, bunurile fostei asociaţii. De altfel, preluarea bunurilor nici nu este menţionată în statutul societăţii, unde se face vorbire doar despre obligaţia fondatorilor de a vărsa contravaloarea acţiunilor primite. Ca dovadă suplimentară, la momentul înmatriculării, prin efectul sentinţei civile 2983/C/17.09.1991, Inturcom SA deţinea un capital social de 5.249.000 de lei vărsat integral în numerar.
Hanul, minihotelul, braseria, abatorul
Pe 26 aprilie 1993, societatea îşi majorează capitalul social la 1,5 miliarde de lei vechi, prin aport în natură, constând în han turistic, braserie, abator, puierniţă, atelier mecanic, o basculantă de 20 de tone, două Dacii şi un ARO. Pe 27 aprilie 2005, Inturcom îşi majorează pentru a doua oară capitalul social, prin reevaluarea mijloacelor fixe aduse ca aport în 1993, dar şi printr-un nou aport în natură, constând în: sediu administrativ, linie de panificaţie, 16 căsuţe de lemn, un minihotel, 4 tractoare, 3 combine de recoltat păioase, 3 calculatoare, 4 camere de frig cu agregate, o dacie izotermă, două autoutilitare Ford Tranzit, un tractor încărcător, un autocamion, o nouă puierniţă şi o centrală termică. Din istoricul actelor oficiale ale firmei, s-ar putea deduce faptul că toate aceste bunuri au fost create de Cristea şi ceilalţi 35 de asociaţi exclusiv prin munca lor, deşi în realitate o mare parte din ele au fost preluate pur şi simplu de la fosta AEI şi introduse, în două etape, aşa cum am arătat, în capitalul social, cu titlul de aport în natură. O mare parte a aportului era deja realizată încă dinainte de 1989 de miile de CAP-işti care au contribuit la ridicarea patrimoniului AEI.
Creditul bancar nerestituit şi cele două hectare de teren intravilan
Desigur, o altă parte a aportului a fost într-adevăr realizată de echipa lui Cristea, dar în baza unui credit bancar obţinut de la Banca Agricolă Constanţa, în baza contractului nr. 1443/07.11.1994, din care a refuzat săp restituie 472.549 USD. După obiceiul dovedit la momentul preluării prin furt al patrimoniului ţăranilor cooperatişti, creditul bancar a fost şi el însuşit fără scrupule, fără a fi returnat către bancă. În anul 1996, Inturcom SA a obţinut titlul de proprietate nr. 18.568/1192 de la comisia judeţeană de fond funciar, pentru două loturi de teren intravilan, 420/1/2 şi 409/1, în suprafaţă totală de două hectare şi 7.196 de metri pătraţi.
Falimentul şi transferul bunurilor către Ion Mihai
În anul 1997, Banca Agricolă a chemat în judecată firma înfiinţată şi condusă de Cristea, iar un an mai târziu a obţinut o hotărârea judecătorească, învestită cu titlu executoriu, pentru valorificarea bunurilor Inturcom, în vederea recuperării creditului bancar, a dobânzilor şi penalităţilor legale. „În cadrul executării silite a acestor titluri (contractul de credit din 1994 şi hotărârea judecătorească din 1998 – n.r.) în procedura instituită de prevederile codului de procedură civilă s-a constatat inexistenţa bunurilor urmăribile" – a arătat Banca Agricolă, în anul 2001, în momentul în care a solicitat în instanţă declararea falimentului Inturcom SA. Cât se poate de evident, între momentul începerii procesului şi cel al finalizării, Cristea a reuşit să scape de grosul patrimoniului (minihotel, han turistic, campingul turistic, abatorul, carmangeria, braseria şi toate celelalte), astfel încât la momentul începerii procedurilor de executare silită, bunurile urmăribile au dispărut pur şi simplu din evidenţele Inturcom. Prin această înşelăciune, Cristea a reuşit să transfere o parte din bunurile societăţii către nepotul său Ion Mihai, Ionică – aşa cum este el cunoscut localnicilor. Este cazul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 339/15.05.1997 la Biroul Notarului Public Ruxandra Darie din Mangalia, prin care Inturcom a vândut către SC Green Tour SRL, reprezentată prin asociat unic Ion Mihai, braseria de pe strada Tineretului nr. 7, cu terenul aferent de 3.208 mp pentru preţul de 236 de milioane de lei vechi. Ca o banală coincidenţă, nepotul primarului deţinea împreună cu soţia sa Larisia, un alt teren în imediata vecinătate, astfel că, peste ani, a reuşit să edifice în zona centrală a staţiunii tineretului cunoscutul hotel Ştefania, cu imensa sa parcare.
Curutz acoperă urmele
Pentru a tergivera executarea silită, în urma hotărârii judecătoreşti obţinute de Banca Agricolă, Cristea a convocat Adunarea Generală a Acţionarilor, propunând suspendarea activităţii societăţii pe o perioadă de trei ani, pe motivul invocat al imposibilităţii asigurării salariilor şi plăţilor restante către bugetul de stat. Acţionarii au votat în unanimitate propunere, astfel că la 24 februarie 1999, societatea îşi încetează activitatea. Concomitent, firma nepotului, Green Tour, îşi completează obiectul de activitate cu producţia şi prelucrarea cărnii, precum şi cu alte tipuri de comerţ cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine. După cei trei ani de pauză, în care s-a evaporat şi ultimul rest din patrimoniul Inturcom, Traian Cristea a convocat o nouă AGA. Între timp, el ajunsese primul şi deocamdată singurul primar al comunei Costineşti. La propunerea sa, cei 28 de acţionari prezenţi din 36 au votat în unanimitate pentru dizolvarea Inturcom şi numirea ca lichidator administrativ a expertei Corina Curutz,o veche cunoştinţă a agriculturii falimentate din Dobrogea. Tot între timp, Banca Agricolă ceruse (încă din 2001) declanşarea procedurii falimentului, astfel încât declararea lichidării administrative, voluntare, a fost doar o manevră prin care groparul Inturcom şi-a aranjat ploile, astfel încât soarta sa să ajungă pe mâinile Corinei Curutz şi nu la decizia imparţială a judecătorului sindic. Mai mult, pentru Curutz au pledat şi alţi doi creditori ai SC Inturcom SA, respectiv Olimpus SA şi Administraţia Finanţelor Publice din Eforie, care au solicitat judecătorului sindic să simplifice procedura şi să o numească pe Curutz să se ocupe de faliment.
Cristea aşteaptă ca furăciunile sale să fie plătite de alţii
Primul onorariu al lichidatoarei a fost decontat din fondul de lichidare al statului român, deoarece Cristea, ca un veritabil mocangiu, nu lăsase nici măcar o para chioară în contul societăţii. După cinci ani de desfăşurare a falimentului, judecătorul sindic a ajuns la momentul antrenării răspunderii patrimoniale şi poate penale a consiliului de administraţie al SC Inturcom SA, condus de Traian Cristea. Din nefericire, aşa cum procedează „primarul care ştie", exerciţiul dreptului de a conduce şi de a dispune de patrimoniul societăţii a fost un atribut pe care l-a ţinut doar pentru el însuşi. Dovadă în acest sens stă litigiul declanşat de Ion Ciungu, care figurează ca membru în consiliul de administraţie de la Inturcom SA, deşi plecase din societate încă din anul 1992. Ciungu ar putea fi găsit bun de plată pentru actele lui Cristea, să-i fie învăţare de minte dacă a îndrăznit să-l supere pe Cristea, mai ales că cererea sa de radiere a menţiunilor din registrul comerţului prin care a fost înscris drept administrator a fost respinsă din cauze procedurale. Culmea ironiei, acum Traian Cristea împarte găini vii pe străzile Costineştiului, după ce a comis găinăria de a falimenta tocmai societatea care se ocupa cu creşterea găinilor. El are şi motive destul de întemeiate pentru a-şi cumpăra alegătorii în perspectiva viitoarelor alegeri locale, pentru că faptele nu s-au prescris, dar pot fi trecute cu vederea pentru o persoană care conduce o localitate cu un buget atât de mare şi perspective turistice atât de bune.
http://www.dezvaluiri.ro/Investigatii/36-Investigatii/803-traian-cristea-groparul-inturcom.html
